La începutul anului 2019, Curtea Supremă a decis că, în lumina unui tratat bilateral, instanțele austriece trebuie să aplice legea iraniană în materie de moștenire în ceea ce privește cetățenii iranieni (OGH | 2 Ob 170/18s). Cu toate acestea, dispozițiile din legislația iraniană care fac diferențe între moștenitori în funcție de sex trebuie tratate ca fiind încălcări ale valorilor fundamentale ale dreptului austriac și, prin urmare, ar trebui să fie exceptate de la aplicare.

Fapte

Cazul s-a axat pe un testament nevalabil făcut în favoarea unei văduve. În conformitate cu legislația iraniană, astfel de invalidități pot fi remediate prin intermediul unei recunoașteri. Aceasta a fost chestiunea fundamentală a procedurii de recurs în litigiu.

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Acord de prietenie și de reglementare între Republica Austria și Imperiul Iranului (BGBl 1966/45), chestiunile legate de succesiune trebuie să fie tratate în conformitate cu legislația iraniană. Cu toate acestea, legislația iraniană se bazează pe distincții de gen între văduvi și văduve, precum și între fii și fiice. În timp ce văduvii au dreptul la un sfert din moștenirea soțului decedat, văduvele au dreptul doar la o optime. Mai mult, fiii unei persoane decedate au dreptul să moștenească de două ori mai mult decât fiicele.

Prin urmare, recursul s-a axat pe întrebarea fundamentală dacă cotele ar trebui să fie stabilite în conformitate cu legislația iraniană sau dacă tratamentul discriminatoriu al membrilor de familie de sexe diferite încalcă ordinea publică austriacă.

Decizii

În timp ce instanța de fond a considerat că distincția de mai sus este în contrast cu politica publică austriacă, instanța de apel a adoptat o poziție opusă. Instanța de apel a considerat că nu a existat nicio încălcare a ordinii publice, deoarece ratele inegale de moștenire au fost remediate prin faptul că, în conformitate cu obiceiul iranian, fiii trebuie să asigure sprijinul și întreținerea necesară ambilor părinți și, dacă este necesar, fraților lor.

Potrivit recurentei, instanța de apel a comis o eroare prin faptul că și-a întemeiat decizia pe inegalitatea de tratament între bărbați și femei, încălcând astfel valorile fundamentale ale dreptului austriac. Aceasta a susținut că pretențiile de întreținere în temeiul dreptului iranian nu sunt suficient de justificate, având în vedere că acestea nu sunt valabile în conformitate cu cadrul de ordine publică stabilit de mult timp al forului.

Curtea Supremă a confirmat hotărârea primei instanțe. Stabilind că legea străină nu se poate aplica dacă aceasta contravine valorilor pe care se bazează dreptul austriac, Curtea Supremă a solicitat o dublă examinare:

• În primul rând, aplicarea legii străine determină o diferență de tratament în lumina contextului faptic?
• În al doilea rând, în ce măsură controversa subiacentă prezintă un nivel suficient de relație internă (și anume, o legătură strânsă cu Austria)?

Comentariu

Abandonarea de către Curtea Supremă a unei considerații privind conținutul a fost esențială în decizia sa conform căreia cererile de întreținere nu pot compensa efectul draconic care ar însoți un astfel de tratament inegal. În conformitate cu secțiunea 6 din Legea privind dreptul internațional privat, dispozițiile de drept străin care contravin ordinii publice sunt astfel lipsite de efect. Cu toate acestea, aceste circumstanțe pot fi diferite în cazul în care aplicarea legii străine corespunde voinței declarate a unui testator.