1. Tratate: Situația actuală și evoluțiile viitoare

1.1 Ce tratate bilaterale și multilaterale și acorduri comerciale a ratificat jurisdicția dumneavoastră?

Până în prezent, Austria a semnat și ratificat 69 de tratate bilaterale de investiții ("TBI-uri"), dintre care sunt în vigoare în prezent TBI-uri cu următoarele 60 de state: Albania; Algeria; Argentina; Armenia; Armenia; Azerbaidjan; Bangladesh; Belarus; Belize; Bosnia și Herțegovina; Bulgaria; Chile; China; Croația; Cuba; Republica Cehă; Egipt; Estonia; Etiopia; Georgia; Guatemala; Hong Kong; Ungaria; Iran; Iordania; Kazahstan; Kosovo; Kuweit; Kârgâzstan; Letonia; Liban; Libia; Lituania; Macedonia; Malaezia; Malaezia; Malta; Mexic; Moldova; Mongolia; Muntenegru; Maroc; Namibia; Oman; Paraguay; Filipine; Polonia; România; Rusia; Arabia Saudită; Serbia; Slovacia; Slovenia; Coreea de Sud; Tadjikistan; Tunisia; Turcia; Ucraina; Emiratele Arabe Unite; Uzbekistan; Vietnam; și Yemen.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ("TFUE") a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, stabilind competența Uniunii Europene ("UE") în materie de investiții directe. Pe baza competenței transferate, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat Regulamentul 1219/2012, conform căruia TBI-urile existente rămân valabile sub rezerva autorizării de către Comisia Europeană după "să evalueze dacă una sau mai multe dintre dispozițiile acestora constituie un obstacol serios în calea negocierii sau încheierii de către Uniune a unor acorduri bilaterale de investiții cu țări terțe" (Regulamentul 1219/2012, articolul 5). Comisia Europeană a inițiat, de asemenea, proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în ceea ce privește 12 TBI intra-UE (tratate bilaterale de investiții între statele membre ale UE) semnate și ratificate de Austria.

Austria a semnat Tratatul privind Carta Energiei în 1994, urmată de o ratificare oficială în 1997.

În ceea ce privește Austria, în calitatea sa de stat membru al UE, sunt în vigoare diverse acorduri comerciale și tratate cu dispoziții privind investițiile.

1.2 Ce tratate bilaterale și multilaterale și acorduri comerciale a semnat și nu a ratificat încă jurisdicția dumneavoastră? De ce nu au fost încă ratificate?

BIT-urile semnate cu Zimbabwe (2000), Cambodgia (2004) și Nigeria (2013) nu au intrat încă în vigoare.

Cel mai important acord care așteaptă să fie ratificat în parlamentele naționale ale statelor membre ale UE este Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada ("CETA"), care a intrat în vigoare cu titlu provizoriu din 21 septembrie 2017: Curtea Europeană de Justiție ("CEJ") a declarat că mecanismul de soluționare a litigiilor între investitori și stat, consacrat în CETA, este compatibil cu dreptul UE (Avizul 1/17 ("CETA"), EU:C:2019:341).

Acordurile comerciale negociate la nivelul UE se confruntă cu un control strict din partea statelor membre, inclusiv a Austriei. Se poate concluziona că domeniul de aplicare și mecanismele de soluționare a litigiilor consacrate în acordurile comerciale menționate fac obiectul unei dezbateri juridice și politice neîncetate.

O prezentare generală cuprinzătoare a statutului acordurilor de liber schimb negociate de UE poate fi găsită la adresa: https:// trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2006/december/tradoc_118238.pdf.

1.3 Se bazează BIT-urile dumneavoastră pe un model de BIT? Care sunt principalele dispoziții ale acestui model de TBI?

Austria are un model de BIT adoptat în 2008 ("Modelul BIT"). Cu toate acestea, este esențial să reamintim că numărul predominant de TBI-uri semnate și ratificate de Austria este anterior celei mai noi versiuni a modelului de TBI. O evaluare a impactului pe care cel mai recent model de BIT îl poate avea în viitor este, de asemenea, dificil de realizat.

O analiză comparabilă a TBI-urilor semnate după introducerea modelului austriac de TBI arată o lipsă de uniformitate. Pe de o parte, tratatele de investiții cu Tadjikistan și Kosovo au fost redactate strict în conformitate cu modelul de BIT. Dimpotrivă, acordurile de aceeași natură cu Kârgâzstan și Kazahstan au introdus modificări la modelul de BIT în unele aspecte importante.

În plus, dispozițiile privind protecția investițiilor devin în mod obișnuit parte a acordurilor comerciale ale UE cu țările terțe, limitând astfel scopul avut în vedere pentru modelul de TBI.

În ceea ce privește conținutul modelului de BIT, Austria a prezentat cu siguranță o platformă concisă, funcțională și avansată pentru o protecție de succes a investițiilor străine. Dispozițiile-cheie asigură:

a. tratamentul egal al investitorilor străini în comparație cu (i) investitorii naționali și/sau (ii) investitorii din țări terțe;

b. obligația unui tratament echitabil în conformitate cu standardele de drept internațional (expropriere strict reglementată; plățile efectuate în contextul unei investiții trebuie să fie efectuate fără restricții, etc..); și

c. soluționarea eficientă a litigiilor în fața: (i) instanțelor naționale; (ii) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții ("ICSID"); (iii) unui arbitru unic sau unui ad-hoc tribunal de arbitraj stabilit în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional ("UNCITRAL"); și (iv) un arbitru unic sau un ad-hoc tribunal în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al Camerei Internaționale de Comerț ("ICC").

Alte particularități ale modelului de TBI includ definiții caracteristice ale termenilor "investitor" și "investiție", precum și o clauză umbrelă cu o sferă de aplicare destul de largă. Un comentariu care abordează mai detaliat aspecte importante ale Modelului de BIT este accesibil online în mod convenabil: (Hyperlink).

1.4 Jurisdicția dumneavoastră publică notele diplomatice schimbate cu alte state cu privire la tratatele sale, inclusiv cu statele noi sau succesoare?

Un exemplu rar de note diplomatice schimbate în scopul stabilirii sensului intenționat al unui BIT este legat de BIT încheiat cu Paraguay și disponibil în format electronic la adresa (Hyperlink).

1.5 Există comentarii oficiale publicate de guvern cu privire la semnificația intenționată a clauzelor din tratate sau acorduri comerciale?

Toate materialele justificative disponibile pentru orice tratat internațional ratificat de Parlamentul Republicii Austria sunt accesibile în mod oficial în format electronic la adresa (Hyperlink). În timp ce Ministerul Federal al Afacerilor Digitale și Economice face versiunile germane ale TBI-urilor ratificate cu instrumentele de însoțire disponibile pe site-ul său pentru revizuire și examinare publică. (Hyperlink). Versiunile în limba engleză, precum și traducerile în alte limbi, dacă este cazul, pot fi găsite la adresa (Hyperlink).

2. Cadre juridice

2.1 Este jurisdicția dumneavoastră parte la (1) Convenția de la New York, (2) Convenția de la Washington și/sau (3) Convenția de la Mauritius?

Austria a devenit parte la Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine ("Convenția de la New York") la 2 mai 1961. Convenția de la New York se aplică Austriei fără nicio limitare, întrucât rezerva inițială de reciprocitate a fost retrasă în 1988.

Convenția privind reglementarea diferendelor de investiții între state și resortisanți ai altor state ("Convenția ICSID") a fost ratificată pe 25 Mai 1971, intrând în vigoare în ceea ce privește Austria pe 24 iunie 1971.

Austria nu este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul între investitori și stat bazat pe tratate ("Convenția de la Mauritius").

2.2 Are jurisdicția dvs. și o lege a investițiilor? În caz afirmativ, care sunt principalele sale dispoziții de fond și de soluționare a litigiilor? 

Austria nu are o lege specifică privind investițiile (străine).

2.3 Jurisdicția dumneavoastră impune admiterea oficială a unei investiții străine? În caz afirmativ, care sunt cerințele relevante și unde se regăsesc acestea?

În general, nu este necesară admiterea oficială a unei investiții străine. Cu toate acestea, anumite măsuri nediscriminatorii naționale și ale UE pot deveni aplicabile (de exemplu, în ceea ce privește achiziția de bunuri imobiliare, antitrust, sectorul energetic, securitatea și ordinea publică, etc..).

3. Modificări semnificative recente și discuții

3.1 Care au fost cazurile cheie din ultimii ani legate de interpretarea tratatelor în jurisdicția dumneavoastră?

În conformitate cu cauza de referință a Curții Supreme austriece ("OGH") în acest sens (3 Nd 506/97), acordurile multinaționale trebuie privite din perspectiva aplicării internaționale. Un acord multinațional își pierde sensul și eficiența dacă normele sale ar fi interpretate exclusiv la nivel național. Prin urmare, interpretarea elementelor individuale ale textului nu trebuie să se bazeze exclusiv pe înțelesul limbii juridice naționale. Trebuie mai degrabă să se examineze dacă aceste părți ale textului au fost adoptate în mod deliberat de către părțile contractante ținând seama în mod corespunzător de tradițiile naționale specifice.

OGH a continuat să afirme că scopul dreptului unificat necesită ca unitatea juridică internațională să fie mai importantă decât încorporarea fără probleme într-o ordine juridică națională. Deși rupturile sistemice cu dreptul civil autonom trebuie evitate pe cât posibil din punct de vedere practic, acestea trebuie, dacă este necesar, să fie acceptate în cadrul uniformității internaționale. Interpretarea sistematică este astfel limitată la contextul internațional.

3.2 A indicat jurisdicția dumneavoastră politica sa cu privire la arbitrajul investitor-stat?

Guvernul austriac nu a anunțat încă nicio politică cristalizată în ceea ce privește arbitrajul investitor-stat.

Ca o chestiune de atitudine generală care nu are legătură cu orice litigii de investiții particulare, Ministerul Federal al Digital și Afaceri Economice nu, in orice caz, indică deschiderea guvernului la arbitraj internațional obligatoriu ca o alternativă adecvată la instanțele naționale în soluționarea litigiilor în conformitate cu BITs aplicabile.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, Austria a semnat "Declarația reprezentanților guvernelor statelor membre cu privire la consecințele juridice ale hotărârii Curții de Justiție în cazul Achmea și privind protecția investițiilor în Uniunea Europeană" din 15 ianuarie 2019 ("Declarația"). În conformitate cu Declarația:

• "Toate clauzele de arbitraj investitor-stat cuprinse în tratatele bilaterale de investiții încheiate între statele membre sunt contrare dreptului UE și, prin urmare, inaplicabile";
• Aceste clauze de arbitraj "nu produc efecte, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile care prevăd prelungirea protecției investițiilor realizate înainte de denunțare pentru o perioadă suplimentară de timp (așa-numitele clauze de caducitate sau clauze de protecție a drepturilor dobândite)"; și
• "Un tribunal arbitral stabilit pe baza clauzelor de arbitraj investitor-stat nu are competență, din cauza lipsei unei oferte valabile de arbitraj de către statul membru parte la Tratatul bilateral de investiții care stă la baza."

Austria s-a angajat, împreună cu alte state semnatare, să "denunțe toate tratatele bilaterale de investiții încheiate între ele prin intermediul unui tratat plurilateral sau, în cazul în care acest lucru este recunoscut de ambele părți ca fiind mai oportun, în mod bilateral" până la 6 decembrie 2019. Compatibilitatea unei astfel de acțiuni cu dreptul internațional public rămâne un subiect de dezbatere juridică.

3.3 Cum sunt abordate, sau cum se intenționează să fie abordate în tratatele jurisdicției dumneavoastră aspecte precum corupția, transparența, NPF, investițiile indirecte, schimbările climatice etc.?

1. Corupția:

Problema corupției nu este abordată în mod uniform de instrumentele juridice aplicabile. În preambulul modelului de TBI se subliniază "necesitatea ca toate guvernele și actorii civili să adere la eforturile anticorupție ale ONU și OCDE, în special la Convenția ONU împotriva corupției (2003)". Preambulurile acordurilor post-Model-BIT semnate cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Nigeria conțin dispoziții similare.

Un exemplu de o stipulație pre-Model-BIT care abordează problema corupției într-o formă limitată poate fi bine să fie articolul 25(1)(c)(c) din BIT Uzbekistan, care introduce corupția ca un motiv de anulare a unui premiu în cazul în care se arată pe "din partea unui membru al tribunalului sau din partea unei persoane care furnizează expertiză sau probe decisive".

2. Transparența:

Problema transparenței este abordată în articolul 6 din modelul de BIT. Această dispoziție a introdus obligații de promptitudine: (i) publicarea tuturor instrumentelor care pot afecta funcționarea BIT; și (ii) răspunsul la cererile de informații. O limitare notabilă la cele de mai sus este stipulată în măsura în care se prevede eliminarea accesului obligatoriu la "informații privind anumiți investitori sau investiții a căror divulgare ar împiedica aplicarea legii".

TBI-urile în vigoare în prezent urmează abordări oarecum opuse față de normele privind transparența din modelul de TBI. În timp ce un număr semnificativ de acorduri conțin formulări care corespund celor de mai sus (de exemplu, BIT-urile încheiate cu Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, etc..), un număr la fel de evident vine fără o clauză de transparență distinctă (de exemplu, BIT-urile încheiate cu Belarus, Bulgaria, etc..). În cele din urmă, al treilea grup de TBI-uri încorporează norme privind transparența cu redactări semnificative (vezi, de exemplu, Iran BIT, articolul 4; Kuweit BIT, articolul 3; și Libia BIT, articolul 3, etc..).

3. Clauza națiunii celei mai favorizate:

Articol 3(3) Modelul BIT stipulează că "fiecare parte contractantă va acorda investitorilor celeilalte părți contractante și investițiilor sau veniturilor acestora un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor săi investitori și investițiilor acestora sau investitorilor oricărui stat terț.". Protecția este asigurată în ceea ce privește "gestionarea, exploatarea, întreținerea, utilizarea, exploatarea, bucuria, vânzarea și lichidarea, precum și soluționarea litigiilor legate de investițiile lor sau de randamentele acestora, în funcție de care dintre acestea este mai favorabilă investitorului". (Unele dintre acordurile pre-Model-BIT (de exemplu, cu Belarus, Hong Kong, India, Malaezia, Muntenegru, Serbia, etc..) nu conțin o listă specifică de acțiuni de investiții protejate.)

4. Investiții indirecte:

Modelul de TBI se referă atât la investițiile directe, cât și la cele indirecte. Cu toate acestea, unele dintre pre-Modelul BIT au definiții mai restrictive ale "investițiilor" și este posibil să nu acopere investițiile indirecte (a se vedea, de exemplu, BIT încheiat cu Iranul).

5. Protecția mediului:

Preambulul modelului de BIT abordează problema protecției mediului în măsura în care stipulează că statele contractante:

• se angajează să atingă obiectivele stabilite într-un mod compatibil cu protecția mediului; și
• recunosc principiile Pactului global al ONU și că "acordurile de investiții și acordurile multilaterale privind protecția mediului [...] sunt menite să favorizeze dezvoltarea durabilă la nivel mondial și că orice posibile neconcordanțe ar trebui rezolvate fără relaxarea standardelor de protecție".

Pre-Model BITs în general, nu au dispoziții similare încorporate în preambulul lor. Contrar acestei constatări generale, preambulurile TBI-urilor post-model semnate cu Nigeria și Tadjikistan sunt similare cu modelul de TBI și doar preambulurile TBI-urilor cu Kazahstan și Kârgâzstan sunt mai puțin cuprinzătoare în acest sens decât modelul de TBI.

În ceea ce privește corpul modelului de BIT este în cauză, Articol 4 prevede în mod specific că "[t]Părțile contractante recunosc că nu este oportun să încurajeze o investiție prin slăbirea legislației naționale de mediu.". BIT-uri post-Model au dispoziții într-o măsură similară.

Articol 7(4) din Modelul BIT prevede că "măsurile nediscriminatorii ale unei părți contractante care sunt concepute și aplicate pentru a proteja obiective legitime de bunăstare publică, cum ar fi... mediul, nu constituie o expropriere indirectă.". În afară de BIT încheiat cu Kazahstan, alte BIT-uri post-Model conțin o dispoziție comparabilă.

Un exemplu de stipulație a unui Pre-Model-BIT care ia în considerare protecția mediului este articolul 3(4) din BIT încheiat cu Kuweit, care prevede: "investițiile nu vor fi supuse, în statul contractant gazdă, unor cerințe suplimentare de performanță care pot împiedica sau restricționa extinderea sau menținerea lor într-un mod care să le afecteze sau să le prejudicieze viabilitatea, cu excepția cazului în care astfel de cerințe sunt considerate vitale din motive de [...] mediul înconjurător [...]."

3.4 A notificat jurisdicția dvs. încetarea oricărui TBI sau acord similar? Care dintre ele? De ce?

Austria nu a notificat încă denunțarea unilaterală a niciunui TBI.

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că efectele concludente ale transferului de competențe în materie de investiții directe către UE (a se vedea întrebarea 3.2 de mai sus) nu au fost încă determinate.

4. Tendințe de caz

4.1 În ce cazuri investitor-stat, dacă este cazul, a fost implicată jurisdicția dumneavoastră? 

Până la data publicării acestei publicații, Austria a fost implicată în mod activ într-un singur arbitraj investitor-stat cunoscut public: B.V. Belegging-Maatschappij "Far East" v. Republica Austria (ICSID Cazul nr. ARB/15/32).

Procedura a fost inițiată în iulie 2015 în temeiul BIT pe care Austria l-a încheiat cu Malta în 2002 (în vigoare din martie 2004). Astfel, investitorul care a făcut deplasarea a susținut că Austria: (i) a impus măsuri arbitrare, nerezonabile și/sau discriminatorii; (ii) a refuzat protecția și securitatea deplină; (iii) a încălcat interdicțiile aplicabile privind exproprierea directă și indirectă; și (iv) a refuzat un tratament corect și echitabil.

Tribunalul arbitral a respins cererile pe motive de jurisdicție în octombrie 2017, în urma unei audieri pe un punct care a apărut în luna martie a aceluiași an.

4.2 Ce atitudine a luat jurisdicția dumneavoastră în ceea ce privește executarea sentințelor pronunțate împotriva sa?

Nu se aplică (a se vedea întrebarea 4.1 de mai sus).

4.3 În ceea ce privește cazurile ICSID, jurisdicția dumneavoastră a solicitat proceduri de anulare? În caz afirmativ, pe ce motive?

Nu se aplică (a se vedea întrebarea 4.1 de mai sus).

4.4 A existat vreun litigiu prin satelit, fie în legătură cu creanțele de fond, fie în urma executării?

Nu se aplică (a se vedea întrebarea 4.1 de mai sus).

4.5 Există tendințe sau teme comune identificabile din cauzele care au fost intentate, fie în ceea ce privește cererile de bază, fie în ceea ce privește executarea sau anularea?

Nu se aplică (a se vedea întrebarea 4.1 de mai sus).

5. Finanțare

5.1 Permite jurisdicția dumneavoastră finanțarea cererilor de despăgubire ale investitorilor-stat?

Legiuitorii austrieci nu au introdus deocamdată nicio lege care să reglementeze problema finanțării de către terți în litigii și/sau arbitraj. Astfel, cadrul de reglementare a fost îmbrățișat de instanțe, care au părut să aprobe (în general) legalitatea finanțării de către terți în cadrul procedurilor de soluționare a litigiilor (a se vedea întrebarea 5.2 de mai jos).

Deschiderea față de permisibilitatea finanțării de către terți în litigiile între investitori și state poate fi derivată, în plus, din acordurile comerciale negociate în prezent la nivelul UE. De exemplu, articolul 8.26 din CETA, care a fost analizat îndeaproape, permite finanțarea de către terți numai sub rezerva unei divulgări obligatorii a "numele și adresa terțului finanțator".

5.2 Ce jurisprudență recentă, dacă există, a existat în această privință în jurisdicția dumneavoastră?

Decizia istorică a OGH din februarie 2013 (6 Ob 224/12b) oferă până în prezent cea mai bună perspectivă asupra percepției celei mai înalte instanțe austriece cu privire la legalitatea finanțării de către terți.

Chestiunea relevantă prezentată OGH a fost, în esență, dacă acordurile de finanțare de către terți încalcă pactum de quota litis interdicția prevăzută la articolul 879 alineatul (2) din Codul civil austriac ("ABGB"). Deși s-a abținut de la a lua o decizie în acest sens, OGH a concluzionat că calitatea de parte într-o procedură nu poate fi afectată de existența unui acord de finanțare de către terți, chiar dacă un astfel de acord ar trebui să fie considerat ca fiind o încălcare a pactum de quota litis regulă.

Hotărârea OGH a fost interpretată pe scară largă ca fiind o susținere a legalității finanțării de către terți nu numai în cadrul procedurilor naționale de litigii, ci și în arbitrajul internațional.

5.3 Există multă finanțare pentru litigii/arbitraj în jurisdicția dumneavoastră?

Interesul pieței austriece pentru finanțarea de către terți a crescut în mod constant în ultimii ani. În special, în cadrul procedurilor de arbitraj internațional, părțile aflate în litigiu tind să analizeze cu atenție avantajele și dezavantajele finanțării pentru a-și asigura pretențiile. Litigiile între investitori și state nu fac excepție. Fiind un centru de arbitraj stabilit în mod tradițional, îmbrățișat de neutralitate politică, investitorii afectați din întreaga lume iau în considerare cu fermitate recurgerea la serviciile unor practici de vârf austriece, indiferent dacă cererile sunt sau nu legate în vreun fel de Austria. În funcție de natura pretențiilor care se intenționează astfel să fie ridicate, se negociază de fiecare dată acorduri de finanțare de către terți cu instituții specializate din străinătate.

6. Relația dintre tribunalele internaționale și instanțele naționale

6.1 Pot tribunalele să revizuiască anchetele penale și hotărârile instanțelor naționale?

Ca regulă bine stabilită în dreptul austriac, forța juridică a unui act de final condamnarea penală trebuie să fie înțeleasă în așa fel încât persoana condamnată, precum și orice terță parte, să accepte verdictul. Astfel, într-un litigiu juridic ulterior, nicio persoană nu poate pretinde că nu a comis o faptă pentru care a fost condamnată, indiferent dacă partea adversă din procedura ulterioară a fost implicată în procedura penală în orice calitate.

Sub rezerva celor menționate, tribunalele internaționale pot avea o putere destul de limitată de a evalua efecte unei condamnări penale și/sau a unei anchete ca fapt (stabilit) împotriva oricăror obligații aplicabile ale statului față de investitorilor ca o chestiune de drept.

6.2 Au instanțele naționale competența de a soluționa problemele procedurale care decurg dintr-un arbitraj?

Intervenția instanțelor naționale depinde de stabilirea sediului respectiv și de regulile de arbitraj selectate. În general, în cadrul procedurilor de arbitraj non-ICSID, instanțele naționale pot interveni în procedurile de arbitraj cu sediul în Austria dacă acest lucru este prevăzut în mod expres în Codul de procedură civilă austriac ("ZPO"). Se pot distinge două grupe de intervenții permise ale instanțelor naționale cu privire la aspectele procedurale care decurg din arbitraj:

a. Sub rezerva unei cereri prealabile din partea unui tribunal de arbitraj:

• să execute o măsură provizorie emisă de tribunalul arbitral (secțiunea 593 ZPO); sau
• să efectueze acte judiciare pentru care tribunalul arbitral nu are autoritate (de exemplu, obligarea martorilor să participe, ordonând divulgarea documentelor, etc..), inclusiv solicitarea instanțelor și autorităților străine de a efectua astfel de acțiuni (articolul 602 din ZPO).

b. Sub rezerva unor autorizații procedurale specifice care decurg din ZPO:

• să acorde măsuri provizorii (articolul 585 din ZPO);
• numirea arbitrilor (secțiunea 587 ZPO; a se vedea întrebarea 6.7 de mai jos); sau
• decide cu privire la recuzarea unui arbitru (secțiunea 589 ZPO).

6.3 Ce legislație reglementează executarea procedurilor de arbitraj?

Austria este parte atât la Convenția de la New York și ICSID (a se vedea întrebarea 2.1 de mai sus). Cu toate acestea, ambele instrumente internaționale (a se vedea Articolul III și următoarele. Convenția de la New York; articolul 54 și următoarele. Convenția ICSID) se referă la normele naționale de procedură pentru o punere în aplicare adecvată.

Legiuitorii austrieci fac o distincție clară între normele de executare silită internă (adică.... pronunțate în cadrul unei proceduri de arbitraj cu sediul convenit de arbitraj în Austria) și străine (Adică. pronunțate în cadrul unei proceduri de arbitraj cu sediul convenit de arbitraj în afara Austriei) sentințe arbitrale.

În cazul primului caz, secțiunea 1 din Legea austriacă privind executarea silită ("EO") prevede că hotărârile judecătorești interne care nu fac obiectul căilor de atac (inclusiv acordurile de tranzacție) pot fi executate direct, deoarece conferă în mod inerent titluri executorii.

Contrar celor de mai sus, titlul III EO (secțiunea 403 și următoarele.) impune recunoașterea formală a sentințelor arbitrale străine înainte de executarea internă, cu excepția cazului în care sentințele ar trebui să fie executate fără o declarație separată prealabilă de forță executorie prin (i) în temeiul unui acord internațional aplicabil (de exemplu, tratatele cu obligația aplicabilă de reciprocitate în recunoașterea și executarea), sau (ii) un act al Uniunii Europene.

6.4 În ce măsură există legi care prevăd imunitatea arbitrului?

Legea austriacă aplicabilă favorizează conceptul de răspundere juridică față de imunitatea absolută a arbitrilor. În acest sens, secțiunea 594(4) ZPO prevede în mod clar că "[a]n arbitrul care nu își îndeplinește obligațiile care decurg din acceptarea numirii sale deloc sau în timp util, este răspunzător față de părți pentru toate daunele cauzate de refuzul sau întârzierea sa ilicită.".

6.5 Există limite la autonomia părților de a selecta arbitri?

Nu există limitări exprese la autonomia părților de a selecta arbitri. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că interpretarea general acceptată a articolului 587 din ZPO permite doar numirea persoanelor fizice în calitate de arbitri. În plus, judecătorilor austrieci în activitate nu li se permite să acționeze în calitate de arbitri.

6.6 În cazul în care metoda aleasă de părți pentru selectarea arbitrilor eșuează, există o procedură implicită?

Da. În conformitate cu secțiunea 587(3) ZPO, în cazul în care metoda convenită de părți pentru selectarea arbitrilor eșuează din cauza unuia dintre motivele enumerate, "oricare dintre părți poate solicita instanței să procedeze la numirea necesară, cu excepția cazului în care procedura de numire convenită prevede alte mijloace de obținere a numirii".

Pentru evitarea oricărui dubiu, în cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la un acord cu privire la procedura de numire pentru început, procedura de numire implicită aplicabilă este prevăzută în mod expres în secțiunea 587(2) din ZPO.

6.7 Poate interveni o instanță națională în selecția arbitrilor?

Instanțele naționale pot fi invitate să numească arbitri în conformitate cu secțiunea 587(3) ZPO (a se vedea întrebarea 6.6 de mai sus).

7. Recunoaștere și executare

7.1 Care sunt cerințele legale ale unui premiu în scopul executării?

În conformitate cu articolul IV(1)(a) Convenția de la New York, un solicitant care solicită recunoașterea unui premiu trebuie să furnizeze originalul hotărârii (sau o copie certificată) plus originalul convenției de arbitraj (sau o copie certificată). În acest sens, secțiunea 614(2) din ZPO lasă la latitudinea judecătorului decizia de a solicita sau nu solicitantului să depună convenția arbitrală relevantă (sau o copie certificată). Întrucât instanțele districtuale competente examinează doar dacă sunt îndeplinite cerințele formale, Curtea Supremă austriacă a adoptat o poziție mai formalistă în această privință - acestea solicită să se examineze dacă numele debitorului, astfel cum este indicat în cererea de autorizare a executării silite, este în concordanță cu numele indicat în hotărârea arbitrală.

În plus față de cele menționate, un premiu poate face obiectul secțiunii 606 ZPO care necesită atribuirea de a fi (i) în scris, și (ii) semnat de arbitri. Alte cerințe formale pot fi aplicabile în absența unui acord al părților.

7.2 Pe ce baze poate rezista o parte recunoașterea și executarea unui premiu?

Instanțele austriece nu au dreptul de a revizui o hotărâre arbitrală pe fond. Nu există nicio cale de atac împotriva unei hotărâri arbitrale. Cu toate acestea, este posibil să se introducă o acțiune în justiție pentru a anula o hotărâre arbitrală (atât hotărârile privind jurisdicțiile, cât și hotărârile pe fond) pe motive foarte specifice și înguste, și anume:

• tribunalul arbitral a acceptat sau a refuzat competența, deși nu există un acord de arbitraj sau un acord de arbitraj valabil, există;
• o parte a fost incapabilă de a încheia o convenție de arbitraj în conformitate cu legea aplicabilă acelei părți;
• o parte a fost în imposibilitatea de a prezenta cazul său (de exemplu, nu a fost notificat în mod corespunzător cu privire la numirea unui arbitru sau a procedurii de arbitraj);
• sentința se referă la o chestiune care nu este prevăzută de, sau care nu se încadrează în termenii convenției de arbitraj, sau se referă la chestiuni care depășesc măsura solicitată în arbitraj - în cazul în care astfel de defecte se referă la o parte separabilă a hotărârii, această parte trebuie să fie anulată;
• componența tribunalului de arbitraj nu a fost în conformitate cu secțiunile 577-618 ZPO sau cu acordul părților;
• procedura arbitrală nu a respectat sau hotărârea arbitrală nu respectă principiile fundamentale ale sistemului juridic austriac (ordine publică); și
• în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de redeschidere a unei cauze de către o instanță națională în conformitate cu articolul 530 alineatul (1) din ZPO.

7.3 Ce poziție au adoptat instanțele dumneavoastră naționale în ceea ce privește imunitatea suverană și recuperarea împotriva bunurilor statului?

Țările străine beneficiază de imunitate pentru acțiuni doar în măsura în care au capacitatea lor suverană. Imunitatea nu se aplică în cazul unui comportament de natură comercială privată. Astfel, activele străine din Austria sunt scutite de executare în funcție de scopul lor: dacă sunt destinate a fi utilizate exclusiv pentru tranzacții private, acestea pot fi confiscate și pot face obiectul executării silite; dar dacă sunt destinate exercitării competențelor suverane (de exemplu, sarcini ale ambasadelor), nu pot fi dispuse măsuri de executare silită. Într-o decizie relevantă în această privință, OGH a concluzionat (a se vedea 3 Ob 18/12) că nu este prevăzută o imunitate generală pentru bunurile statului, în schimb, este de datoria statului obligat să dovedească faptul că a acționat cu putere suverană în suspendarea procedurilor de executare silită în conformitate cu secțiunea 39 EO.

7.4 Ce jurisprudență a analizat problema vălului corporativ în legătură cu activele suverane?

În absența unei jurisprudențe instructive, ar putea fi rațional să se concluzioneze că străpungerea vălului corporativ în ceea ce privește activele suverane ar fi permisă din punct de vedere juridic atât timp cât normele privind domeniul de aplicare al imunității suverane (a se vedea întrebarea 7.3 de mai sus) sunt completate cu îndeplinirea cerințelor legislative aplicabile privind ruperea vălului corporativ.